Postări populare

joi, 23 decembrie 2010

Fotografii: Gheorghe Bulgăr, Emil Manu, Dan Tărchilă, Vasile Copilu Cheatră, Christian W. Schenk

                   Gheorghe Bulgăr, Emil Manu, Christian W. Schenk




Vasile Copilu Cheatră, Christian W. Schenk

                                                    Emil Manu


                                               Gheorghe Bulgăr
                                        

                                          Vasile Copilu Cheatră


   
 Dan Tărchilă (dramaturg), Gheorghe Bulgăr (lingvist), Emil Manu (filolog), Christian W. Schenk (poet, trad)
Publicat de la Niciun comentariu:

VIP

Dr. med. Christian W. Schenk, romanian MD living in Germany.

The Poet DreamsChristian W Schenk 10.2000
poet, esayist, translator, honored citizen of the university town Klausenburg, born in Kronstadt/Brasov/Romania.
Medical studies and doctorate at the Johannes-Gutenberg-University of Mainz (1980-1985). Running an own office in Kastellaun/Rheinland-Pfalt.
He is chief editor of the four-language journal "Romanian Convergences/London.
Member of the romanian and german writer association, journalist and German Writing Physician Association. Member of the Hesperus Society, member of the scientific academy for art and literature, full member of ARA (American Romanian Academy of Science and Arts, USA) member of the german writers association of the Balkan Romanist Association. Editor of Cronica (Die Chronik), International notebook of poetry, Poezia (Das Gedicht). Publications in over 80 literature journals, journals, radio and TV (Romania, Germany, Hungary, Belgium, France, Austria, Switzerland, USA, Canada): Studies, essays, critics, poetry etc.
Translates lyric and prosa. Literary beginnings under the romanian author Tudor Arghezi (1959-1965) and Vasile Copilu-Cheatra (1964-1969).
Debut as literate 1969 in the journal of Kronstadt "Astra". Active member of the literary circle "Astra" 1966-1975. Over 300 publications, 19 books, anthologies, many two-language translations in book form.
Click through his homepage with many photos (and another photo-album) even if in romanian....


http://www.christian-w-schenk.com
Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete:

Emilian MARCU: 55 de poeme (Christian W. Schenk)

Christian W. SCHENK, 55 de poeme, editie îngrijită si postfată „convorbită” de Adrian Alui Gheorghe, Editura Conta, Piatra Neamt, 2006, 84 p.
Cu Christian W. Schenk limba română a fost generoasă. L-a luat în custodie de cum a supt lumina soarelui itit de după brazii păltinasi de pe muntii Brasovului pe care l-a durut în pleoape pe malul Rinului.
55 de poeme sînt cam tot atîtea trepte la o scară suitoare la cerul curat al poeziei acolo unde ouăle de vultur se logodesc, în taină, cu luna si trimit spre noi semne ale vesniciei. Miruit de versul arghezian pe care l-a avut drept pavăză si scut pînă la 14 ani, Christian W. Schenk s-a lăsat iute cotropit de Bacovia: „Tristeti de cîini lătrînd la lună/ si de pisici ascunse-n tufe;/ tristeti de bună-n timpul zilei,/ tristeti de soare după nori,// Simboluri înecate-n semne/ tac de cuvintele-ntre goluri/ păstrate-n întrebări de rune” (Variatiune liberă, p. 57).
55 de poeme

Poezia lui Christian W. Schenk ritualică, de continuă sugestie, provoacă stări metaforice de o profundă trăire lirică, aproape sentimentală. Pare acest scenariu poetic propus în cele 55 de trepte ale autorului, un continuu pelerinaj al zburătorului care: „pe genele copilei (de ce nu oare ale copilăriei?)/ asterne-o nouă magică valentă./ Noaptea se lasă peste fruntea zilei/ cu un sărut deplin de inocentă” (Claire de lune, p. 49).
„La 55 de ani, azi, Christian W. Schenk este, ca orice poet împlinit, precum un înger cu trei aripi: cu două se ajută la zbor, cu a treia se împiedică pe sine să nu-i vină în minte să-si ia vînt prea tare ca să intre în intimitatea divinitătii” ne avertizează Adrian Alui Gheorghe, editorul acestei cărti, poetul care a împlinit această scară de suflet cu care Christian să urce în noptile sticloase spre Dumnezeu.
Emilian MARCU
Publicat de la Niciun comentariu:

Über/despre Christian W. Schenk: Biographie Christian W. Schenk + Bibliographie und...

Über/despre Christian W. Schenk: Biographie Christian W. Schenk + Bibliographie und...: "Christian W. Schenk Inhaltsverzeichnis1 Biografie 2 Veröffentlichungen 3 Buchübersetzungen 4 Auszeichnungen 5&nbs..."
Publicat de la Niciun comentariu:

Biografie și bibliografie despre Christian W. Schenk


Christian W. Schenk


[modifică]Biografie

Christian W. Schenk a crescut într-o mică localitate minieră Concordia lângă Brașov unde a fost educat în trei 
limbi (germană, maghiară și română) tatăl lui fiind german iar mama de formație austro-ungară.La sfârșitul anilor 
'50 încep primele sale încercări literare, urmând ca în anul 1961 să publice prima sa poezie în revista pentru copii 
Luminița dinBucurești sub atenția primului său mentor literar (până în anul 1965) Tudor Arghezi (1880-1967). 
Al doilea său mentor, între anii 1964-1969, a fost poetul transilvănean Vasile Copilu-Cheatră (1912-1997) care 
la rândul lui a stat sub influențele tematice ale lui Aron Cotruș (1891-1961).
Clasele primare le-a absolvit în localitatea de baștină (1958-1962) urmând școala generală în localitatea vecină 
Vulcan județul Brașov din 1962 până în 1966. A urmat cu întreruperi liceul la Codlea. Între 1971 și 1976 a lucrat 
ca sezonier, operator cinematografic, muncitor țesător, primitor-distribuitor. În 1974, urmând cursurile la seral, 
și-a luat bacalaureatul.
În 1976 Schenk a părăsit România stabilindu-se definitiv în Germania. Acolo a trebuit sa urmeze un an și clasa 
a XIII-a pentru a i se recunoaște bacalaureatul german.
Între 1977 și 1980 a absolvit în orașul Koblenz Renania Palatină tehnică dentară|tehnica dentară urmând ca din 
1980 până în 1985 să urmeze facultatea de medicină, secția stomatologie, în orașul Mainz la Universitatea
 Johannes Gutenberg. Și-a luat doctoratul în 1985 cu lucrarea de disertație "Despre situația handicapaților la locul 
de muncă".
Între 1986 și 1988 a lucrat ca medic asistent urmând ca din anul 1988 să-și deschidă un cabinet particular în 
orașul Kastellaun aflat între Rin și Moselă unde practică până în prezent.
Ca redactor șef al revistei tetralingve "Convergențe Românești" (1984-1986) scrie un articol vehement împotriva așa 
numitelor urbanizări sub dictatura lui Nicolae Ceaușescu ceea ce-l face a fi declarat (1986) persoană non grată pe 
viață. Totuși, Schenk, scria mai departe în ambele limbi (făcând și traduceri din maghiară) având, însă, rezonanță 
doar în vest. În 1990 a fost "reabilitat" de către Frontul Salvării Naționale, pe atunci sub conducerea lui Ion Iliescu, 
mai târziu primind și un "Brevet Prezidențial". Fiind membru al Uniunii Scriitorilor din Germania și România, 
Union Mondiale des Écrivains Médecins, American Romanian Academy of Arts and Sciences, al Uniunii 
Scriitorilor și Publiciștilor Medici din România, în Balkanromanisten-Verband (Societatea Balcaniștilor Germani) 
și în Süd-Ost-Europa-Gesellschaft (Societatea Germana pentru Europa de sud-est), Schenk se străduiește să 
propage culturile germane și române cât și legăturile dintre acestea în spațiile culturale est-vest. Un mare rol 
pentru promovarea literaturii române în spațiile de limbă germană l-a avut și înființarea editurii Dionysos.
Pentru meritele sale deosebite în legăturile culturale est-vest cât și pentru opera sa, Christian W. Schenk a fost 
numit în anul 2000 Cetățean de Onoare al Orașului Universitar Cluj-Napoca.

[modifică]Publicații

[modifică]Traduceri de cărți

      „Cartea Românească“ București 1969
  • Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă",  
      antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români. Editor: Simone Reicherts, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119

[modifică]Premii și mențiuni

  • 1971: Premiul național pentru debut în lirică inițiat de către Nicolae Tăutu (1919 - 1972)
  • 1993: Premiul de juriu al Societății Autorilor Liberi de Limbă Germană
  • 1994: Premiul „Poesis“ pentru traducerile în limba română
  • 1997: Premiul special al Festivalului Internațional de poezie Oradea
  • 1998: Premiul „Frontiera Poesis“ pentru traducerile în limba germană
  • 1999: BOL Premiul Jubiliar „Anul Goethe“
  • 2000: Brevet prezidențial pentru merite deosebite aduse culturilor naționale române și germane, înmânat de către 
       președintele României
  • 2000: Cetățean de onoare al municipiului Cluj-Napoca
  • 2000: Medalia comemorativă „Mihail Eminescu“ pentru promovarea operei eminesciene, înmânată de către 
       ministrul culturii
  • 2001: Premiul pentru poezie „Convorbiri literare“ - Iași
  • 2002: Premiul pentru excelența programului editorial al editurii Dionysos "Convorbiri literare" - Iași
  • 2006: "Cavaler al Ordinului Danubian" - Galați
  • 2005: Președinte (din 2005) al Societății socio-culturale „New Europe“
  • 2006: Mențiune „Excelență în literatură“ Societatea „Conta“ Piatra Neamț
  • 2006: Mențiune „MAGNA CUM AMICITIAE“ pentru consegvența întreținerii relațiilor est-vest 
      (Muzeul Literaturii Române Iași)
       român și german.

    [modifică]Surse

    • Istoria literaturii române - De la creația populară la postmodernism - Dumitru Micu;
    • "Kürschner" Literatur Lexikon;
    • Deutsches Schriftsteller Lexikon;
    • Romanian's American writer lexicon;
    • Medici-Scriitori Români (Mic dicționar) - Ed. Viața Medicală Românească;
    • Dicționarul biografic al literaturii române - Aurel Sasu;
    • Dicționarul general al literaturii române - Academia Română- Ed. Univers Enciclopedic;
    • Ch.W. Schenk - O prezență poetică în literatura română - Gheorghe Bulgăr și Emil Manu 220 pagini ISBN 973-95885-3-0, 
          București;
    • Ovid S. Crohmălniceanu: Alăptat de două mame, colecția Phoenix 1992 (47 p.);
    • Eugen Simion: Limba maternă și limba poeziei - Cazul Christian W. Schenk, colecția Phoenix 1993 (46 p.);
    • Vasile Copilu-Cheatră, O lacrimă după înger, eseu, în colectia Phoenix;
    • Ștefan Borbély, Umbra cuvintelor - Experiența lui Christian W. Schenk, colecția Phoenix 1995, si în: "
           enograme", ed. Cogito/Oradea 1997, pag. 161-224;
    • Dumitru Micu, Poezia lui Christian W. Schenk, Bucuresti 1998/1999;
    • Marin Mincu, Christian W. Schenk și poietica antilucrurilor, Luceafărul nr. 42 (434), 28 noiembrie 2001.

    [modifică]Legături externe

    Publicat de la Niciun comentariu:

    Akad despre Christian W. Schenk


    GEORGE VULTURESCU despre Christian W. Schenk


    1. Poetul “rupt în trei limbi” Christian W. Schenk (n. 11 nov. 1951) ilustrează în literatura româna cazul cel mai pregnant al “trilingvismului natural din Transilvania”. Nu voi insista asupra  “cazului” (poetul s-a născut într-o familie în care mama este de origine maghiară, tatăl - german si, după ce se formează într-un mediu cultural al revistei Astra, publicînd poezii proprii în limba româna si traduceri din limba germană, se stabileste în Germania unde continua sa scrie în limba germana si româna) întrucît în zona mea satmareana am întîlnit, de timpuriu, multilingvismul etnic si speculatiile “europeniste” nu ne caracterizează. Au scris, de altfel, pertinent despre cazul lingvistic Schenk o seama de critici precum Eugen Simion (Limba maternă si limba poeziei, Ed. Phoenix, 1993), M. N. Rusu (în Adevărul literar si artistic, an II, nr. 71, 1991), Gheorghe Bulgar, Emil Manu (în Ch. W. Schenk - o prezenta poetica în literatura româna, Ed. “Doris” S.R.L., 1993). În ce ne priveste, am urmarit cu atentie cazul poetic Schenk conturat tot mai elocvent, mai ales prin înscrisurile si “zapisurile” unor nume redutabile precum: Ovid S. Crohmalniceanu (Alaptat de doua mame, Phoenix, 1992), Adrian Popescu (Un poet bilingv: Ch. W. Schenk, în Tribuna, V, nr. 2, 1994), Constantin Cublesan (în Steaua, XLIV, NR. 12, 1993), Al. Cistelecan (Postfata la Semne, gratii si simboluri, Ed. Dacia, 1995), Dumitru Micu (Postfata la Poeme vechi si noi, Ed. Axa, 2000) etc. Însă cel mai cuprinzator si, fără îndoială, cel mai aproape de “experienta” lingvistica a lui Ch.W.Schenk este studiul "Umbra cuvintelor" (în Xenograme, Ed. Cogito, 1997) al criticului Ştefan Borbély, el însuşi situîndu-se pe linia unui statut cultural “de minoritar scriind în limba româna” (p.7). Trimit la rafinamentul analitic al acestui studiu pentru ca el sesizeaza diferenţele dintre poezia lui Schenk si a celorlalti etnici germani din România (Franz Hodjak, Peter Motzan, Richard Wagner, etc.), remarca evolutia sa pornind de la o linie saizecista a poeziei româneşti, caracterizata printr-o subiectivitate reflexiva “aplecata asupra ontologicului în mici concentrate laconice, cu un sens nu o data sibilinic, criptic....” (p. 196). Delimitînd cazul “lingvistic” de cazul “poetic” S. Borbély remarca trasatura principala a scrisului sau: poetul e, artistic si lăuntric, “mai aproape de substanţa interioară a limbii si a culturii române, decît de aceea a vreunei alte limbi”. De aceea el scrie “recurgînd la pulsiunile interne ale limbii si nicidecum trudnic, sugrumat de corectitudine” (p. 164). Dacă te poţi “insulariza” într-o limba si poti deveni sclavul ei, “robia” pluralitatii nu e, nici ea, usoara. Sfîsierea continua a eului, singuratatea de “cetatean al lumii”, care refuza sa fie “unealta jucariei - rupt în trei limbi”, este, fără îndoială, o nota grava a poeziei sale care-l personalizeaza între cautatorii de aur ai cuvîntului: “Îngenunchez si-i simt aroma atuncea cînd se-ascunde-n mine/ Ba într-o limba, ba-ntr-o alta, ba-ntr-o metafora, ba-n rime/ Jucîndu-se de-a Fraza Oarba...” (Destinul meu). De altfel, cu îndreptatita mîndrie poetul a declarat la conferirea cetateniei de onoare  la Cluj: “Multumesc mamei mele ca m-a învatat limba lui Ady, multumesc tatalui meu ca m-a învatat limba lui Rilke si, amîndoura, le multumesc ca m-au învatat sa vorbesc si sa iubesc limba româna”. 

    2. “Divinul este dincolo de noi” Poezia lui Ch. W. Schenk (dintre cartile publicate în limba româna sunt de retinut: Testament, 1991; Semne, gratii si simboluri, 1995; Mandala, 1996; Doua anotimpuri toamna, 1997; Vorbe sugrumate-n aer, 1999) sta sub semnul fascinatiei pentru cuvînt. El este singura oglinda care-i poate reda identitatea sfîsiata. Adevarate arte poetice risipeste poetul pe aceasta tema recompunînd din cioburi 
    (“negrul albelor cuvinte”), din “unitati imagistice”, “unitati de viziune” (Ştefan Borbély), o identitate iluzorie a unitatii fiintei scindate prin nastere: “Cuvîntul îsi cere visul înapoi” (Lumina cuvintelor);  “vocalele-mi vor secunda” (Duelul cuvintelor); “Cuvîntul meu/ s-a înecat/ în cuvintele altora...” (De mult prea multe ori). Precum altadata poetii cîntareti ai ruinelor, Ch. W. Schenk vede în cuvinte “runele” - simboluri ale unei lumi vechi (“Catargele ruinelor/se-ntind/ spre-un Nu-Stiu-Când”; Început cu Dharma), înca neatinsa de alteritate, ne decazuta în timp. Pe piatra cuvintelor, piatra a Babilonului, poetul mediteaza la alienarea omului: “O frunza cazuta pe umerii vremii/ a dat de stire frazei fugite în crîng/ ca litera moare strapunsa de sine/ lasînd din vocale suspinul de lut” (Calare pe un veac). Cuvîntul-oglinda amplifica propriile imagini cu ale lumii (“oglinda lumii se întoarce în afara”), eu devine celalalt, si poetul construieste ample meditatii (“În noi s-a cuibarit un filozof/ 
    cu paginile cartii lui deschise,/ si-am învatat ce n-am vrut sa-nen-vete: învolburarea fluxului din noi”), în care imaginatia vizionara se preschimba, topita, în metafore de o rara plasticitate: “Piatra din umbra ciopleste lumina”; “Ceasul e treaz,/ limbile dorm/ iar rotile-i sunt destramate”; “Lumea curge din silabe”; “Cuvintele-s taiate în felii/ din care frazele/ înfuleca doar miezul” etc. Schenk este si în aceste recente carti - Elegii coliconeze, Ed. Cronica, 2000, si Poeme vechi si noi, Ed. Axa, 2000 - un poet al timpului, heideggerian, al caderii fiintei în lume: “Ieri cauta imaginea de mîine/ spre-a se afla/ Cum necum azi/ Acum/ prins între gratii se destrama/ si picura/ dinspre A Fost si Fi-va...”. Ritmul este eminescian, el are perceptia acuta a trecerii clipei în timp, a timpului în neant. Tema ciclica, a spiralei si clipei de origine (“cu fata-ntoarsa spre izvorul clipei tale”) dau o nota elegiaca poemelor, de monolog pe tema trecerii. Gîndul extinctiei nu produce spaima si anxietate: vertijul cercului este dependent de regasirea memoriei: “Ca santelegi ce-a fost de înteles/ mergi mai departe-n cerc, nedumerit,/ si-odata vei ajunge la-nceputul/ întregului neînteles de sine/ uitînd ca stii de mult tot ce-ai uitat” (Elegii coliconeze, II). Pe scara memoriei, fiinta poetului se regaseste întregita în imaginea copilariei: “Opreste-te si cugeta o ora,/ ia cheia Domnului în mîini pentru o clipa/ deschide usa vietii si implora/ copilaria cheltuita în risipa” (Elegii coliconeze, VI). Extinctia devine o armonioasa regasire a imaginii paradisiace a copilului: “Ma dezbrac de viata noaptea/ Ca s-adorm cît mai copil”. Pastrînd, în permanenta, contactul cu poezia româneasca, Ch. W. Schenk, urmarindu-i dezvoltarea fireasca, nu face eforturi de-a parea modern cu ostentatie (desi cronologic face parte din generatia “optzecista”), nu este atras de experiente ale limbajului cît ale raporturilor ontologice om - lume. Modalitatea sa de a se situa într-o expresie moderna este conjuratia dintre o reflectie de tip heideggerian, glisata însa pe formulari modulare, care imita mandalele, în care fragmentul articuleaza, întotdeauna, întregul. Particularitatile de “creion” arghezian (vezi Dumitru Micu) sau concentratia versului bacovian, jocul antinomiilor se constituie într-o arta combinatorie, a fragmentului, care stocheaza tensiuni chiar daca sunt rupte mereu de întreg: “ferestrele curg/ pe strada/ unde adasta sufletu-mi de cersetor/ doar pasii goi/ umplu fluviile/ si le cara/ înspre niciunde/ usile se cramponeaza de ziduri// fitilul lunii arde în jos// pompei se-ncenusa/ vezuviul înca tace/ spre-a-i da un sens pasarii phoenix” (p.92). Exista o picturalitate a viziunilor surprinsa gestual-cromatic, în maniera lui Dali (pe care la si cunoscut în 1977) sau Chagall, care creaza insule de poeticitate ca niste gravuri în care fiecare linie este tensiune: “doi ochi/ se topesc/ pe ziduri albe”; “un ou-al-nimanui/ izvoraste/ din faleza”; “surde narcise/ vestejesc în vis”; “priviri smolit-cenusii/ culeg seara/ si-arunca pe stînci/ cadavre rosu-ngalbenite” etc. Interesant este sa urmarim evolutia poeziei lui Christian W. Schenk pornind de la motivele utilizate. Ea mi se pare a fi întîrziat, cu voluptate pe alocuri, pe diferite “trepte” ale însesi poeziei române contemporane. Putem recunoaste în perioada de formare, sub tutela prietenesc-parinteasca a lui Vasile Copilu Cheatra de la Brasov, un aer
    samanatorist, predilectia pentru cuvîntul neaos dar si o usurinta de versificatie (“N-am încetat sa fiu român/ ca Ion si/ ca/ Ilie/ la fel ca ei doina o-ngîn/ si doina tot ma stie”). Curios, desi l-a întîlnit pe Tudor Arghezi la o vîrsta frageda si i-a adus primele poeme, influenta argheziana a fost resimtita mult mai tîrziu, mai ales în aerul “psalmic” al elegiilor. Tot tîrziu s-a lasat contaminat de ritmurile bacoviene si de meditatia despre fiinta a lui N. Stanescu (“ma doare salcia”; “Lumea-i o silaba/ scapata de un înger”; “dezbraca-te de piele si de carne,/ aduna-ti sîngele în palme...” etc.) dar a ramas, totdeauna, un spirit ardelean, de sorginte blagiana, caruia cultura si filozofia germana i-a inoculat un simt acut al ontologicului. Desi motivata si frecvent prezenta, cautarea identitatii la poetul nostru n-a devenit niciodata o tema a “biografismului” si nu a fost tratata cu mijloacele investigatiei postmoderniste - negatia, ironia, accentul pe evenimentul prozaizant. “Biografismul” lui Ch. W. Schenk este o determinare launtrica, radiografie a situarii înlume si a devenirii ca fiinta traitoare-în-lume, care-si cauta identitatea în-si princelalalt. În acest sens o poezie precum Oglinda sparta ni se pare un revelator demers hermeneutic al unui lirism diagonal (raportul Eu-Tu, “revarsarea reciproca a unuia în celalalt”), despre care vorbea Martin Buber: “Caci tu esti eu si eu sînt tu/ Iar altii-n lume nu au loc/ Si totusi parca se paru/ Ca fara altii n-am noroc/ ... / Deci cine-s eu, tu cine esti?/ A cui, coperta ce-o citesc?/ A cui e poza ce-o cersesti/ Si-n rama careia traiesc?/...”. Întemeierea însa, regasirea, conduce la cuvînt. El este liantul care lipeste cioburile oglinzii sparte. El este piatra (motiv cu varii consonante la Schenk) “pe care dunele zidesc/ noi catedrale/ nelinistite”. O catedrala de nelinisti în care solilocviul poetului este si propria noastra rugaciune. Pentru ca, ne asigura el, “divinul este dincolo de noi”: “cine a arendat moartea/ de la dumnezeu/ cei vii, nu/ cei muribunzi, nu/ mortii, nu// poate totusi dumnezeu/ travestit printre noi// armele îl preamaresc/ glontele arde/ în numele lui/ trandafirii...” Nu stiu daca Christian W. Schenk este un caz lingvistic. În fata cartilor sale am însă certitudinea unui caz poetic. Atunci cînd scrie în limba germana el este în limba sa, iar cînd scrie în lb. româna este în limba sa. Si, cu siguranta, le îmbogateste pe fiecare cu catedrale de nelinisti.



















    Publicat de la Niciun comentariu:
    Abonați-vă la: Postări (Atom)